Dunărea la Cazane… Cândva spaima navigatorilor, sălbaticul fluviu de odinioară alunecă astăzi leneș și lent, ca un șarpe de aur.
Oglindit în apele lui, soarele primăverii explodează în jerbe scânteietoare care curg, ca o lavă, printre malurile abrupte. Adânc cum n-a mai fost și lat cum nu s-a mai văzut niciodată, Danubius ascunde în străfunduri taine de mult uitate. Printre nisipurile sale netulburate zace legenda insulei Ada Kaleh, sate și biserici își dorm somnul de veci în undele tremurătoare. Svinita, Ieselnita, Dubova și alte așezări de pe cursul Cazanelor au cunoscut tragedia strămutării, pentru a face loc lacului și barajului de la Porțile de Fier.
„Clisura” este un cuvant de origine bizantina si inseamna „cetate asezata la gura unui defileu”. Cum treci de stancile Babacai de la Gura Vaii, reperul care marcheaza inceputul Clisurii, drumul serpuieste paralel cu apa domoala, fara valuri si fara curenti de suprafata.
Oriunde, pe teritoriul Clisurii, te poti opri sa admiri paradisul. Pe o parte, dealuri stancoase, cu parcurile si rezervatiile naturale, cu padurile seculare protejate cu soiuri de plante si pasari unice in lume. Iar pe cealalta, firul lenes al Dunarii. Iubitorii naturii vor fi incantati de copacii si arbustii rari, de coloniile de lastuni.
Peisajul este rural, plin de nostalgie, cu sălașe pentru oi și vite, cu fânare oferite gratuit spre înnoptarea tinerilor romantici. Pe Culmea Naidasului, soarele strălucește cu putere, încălzind viperele cu corn; în rezervația naturală Valea Mare tronează impozant teiul argintiu, iar pe stânca Babacaia se adună stoluri de păsări multicolore și gălăgioase. Nu departe, rezervația mixtă Râpa cu lastuni, din Valea Divici, ori livezile de smochini din Svinita sunt sarea și piperul primei părți, mediteraneene, a Clisurii. Numai aici vei găsi liliac de Banat, iederă mare, tei pucios sau mojdrean. Te oprești apoi să admiri vișinul și alunul turcesc, dar și Rezervația paleontologică Svinita, un sit celebru în Europa, plin de amoniti din Jurasicul mediu. Dacă vă e foame și doriți să mâncați ca la Banat, puteți poposi la unul dintre zecile de restaurante de pe traseu, dar dacă doriți să luați un prânz sârbesc, opriți-va în comună Socola si cereți: ghibanite (plăcinte cu brânză), prebranat (fasole scăzută), cavurma (preparat din organe), dulcinite (plăcinte cu dovleac), bucicanite (clătite), răchie de dude. Veți fi serviți în cel mai dulce stil bănățean.
După 1989, mulți localnici au ridicat construcții pe limba de uscat scăpată pe alocuri, ca prin minune, de Marea Inundare. Unii au zidit căsuțe de vacanță chiar „la coadă viei” sau pe locul ultimilor pruni și meri din fostele livezi, uscati parcă de durere după „frații” acoperiți de ape. Dar sunt destui cei care au gândit lucrurile în termeni economici, construind pensiuni. Frumoase, în armonie cu farmecul locului și lipsite de stridentă din alte părți, răsar parcă din apă, ca locuințele lacustre, împodobind, cu unele excepții, malul în culori și forme de bun gust. Dotate cu pontoane plutitoare, cu ambarcațiuni de agrement și pescuit, cu un confort variat, de la două la patru margarete, pensiunile de pe Clisura par a fi mai mult case de ospeție pentru prieteni, decât unități hoteliere.
Cele mai mari așezări din Clisura Dunării sunt municipiul Orșova și orașul Moldova Nouă. Tot din Clisura Dunării fac parte și comunele Socol, Pojejena, Coronini, Garnic, Sichevita, Berzasca din județul Caraș-Severin, precum și Svinita, Dubova, Eselnita, Ilovita și Breznita-Ocol din județul Mehedinți.
